Fibula și tibia sunt cele două oase lungi ale gambei. Fibula, sau osul gambei, este un os mic situat pe partea exterioară a piciorului. Tibia, sau tibia, este osul care susține greutatea și se află în partea interioară a gambei.
Fibula și tibia se unesc la nivelul articulațiilor genunchiului și gleznei. Cele două oase ajută la stabilizarea și susținerea mușchilor gleznei și ai gambei.
O fractură de fibulă este folosită pentru a descrie o ruptură a osului fibulului. Un impact puternic, cum ar fi aterizarea după o săritură în înălțime sau orice impact asupra aspectului exterior al piciorului, poate provoca o fractură. Chiar și rostogolirea sau entorsa gleznei pune presiune pe osul fibulului, ceea ce poate duce la o fractură.
Cuprinsul acestui articol:
Tipuri de fracturi de fibulă
Tratament
Reabilitare și terapie fizică
Tipuri de fracturi de fibulă
Fracturile de fibulă pot apărea în orice punct al osului și pot varia în funcție de severitate și tip. Tipurile de fracturi de fibulă includ următoarele:
Lde exemplu, oase
Osul fibulă este cel mai mic dintre cele două oase ale piciorului și este uneori numit osul gambei.
Fracturile maleolei laterale apar atunci când fibula este fracturată la nivelul gleznei
Fracturile capului fibular apar la capătul superior al fibulei, la nivelul genunchiului
Fracturile prin avulsie apar atunci când o mică bucată de os atașată de un tendon sau ligament este trasă de partea principală a osului.
Fracturile de stres descriu o situație în care fibula este lezată ca urmare a stresului repetitiv, cum ar fi alergarea sau drumețiile.
Fracturile diafizei fibulare apar în porțiunea mediană a fibulei după o leziune, cum ar fi o lovitură directă în zonă.
O fractură de fibulă poate fi cauzată de numeroase leziuni diferite. Este frecvent asociată cu o gleznă răsucită, dar poate fi cauzată și de o aterizare stângace, o cădere sau o lovitură directă la nivelul părții inferioare exterioare a gambei sau al gleznei.
Fracturile de fibulă sunt frecvente în sporturi, în special în cele care implică alergare, sărituri sau schimbări rapide de direcție, cum ar fi fotbalul american, baschetul și fotbalul american.
Simptome
Durerea, umflarea și sensibilitatea sunt unele dintre cele mai frecvente semne și simptome ale unei fracturi de fibulă. Alte semne și simptome includ:
Incapacitatea de a suporta greutatea pe piciorul rănit
Sângerare și vânătăi la nivelul piciorului
Deformare vizibilă
Amorțeală și senzație de frig la nivelul piciorului
Delicat la atingere
Diagnostic
Persoanele care și-au accidentat piciorul și prezintă oricare dintre simptome ar trebui să consulte un medic pentru un diagnostic. Următorii pași au loc în timpul procesului de diagnosticare:
Examen fizic: Se va efectua un examen amănunțit, iar medicul va căuta orice deformități vizibile.
Radiografie: Acestea sunt folosite pentru a vedea fractura și a vedea dacă un os a fost deplasat
Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM): Acest tip de test oferă o scanare mai detaliată și poate genera imagini detaliate ale interiorului oaselor și țesuturilor moi
Se pot solicita scintigrafii osoase, tomografii computerizate (CT) și alte teste pentru a pune un diagnostic mai precis și a evalua severitatea fracturii de fibulă.
Tratament
fibulă fracturată
Fracturile simple și compuse ale fibulei se clasifică în funcție de dacă pielea a fost ruptă sau dacă osul este expus.
Tratamentul pentru o fractură de fibulă poate varia și depinde în mare măsură de gravitatea fracturii. O fractură este clasificată ca deschisă sau închisă.
Fractură deschisă (fractură compusă)
Într-o fractură deschisă, fie osul iese prin piele și poate fi văzut, fie o rană adâncă expune osul prin piele.
Fracturile deschise sunt adesea rezultatul unui traumatism cu energie mare sau al unei lovituri directe, cum ar fi o cădere sau o coliziune cu un vehicul. Acest tip de fractură poate apărea și indirect, cum ar fi în cazul unei leziuni de tip răsucire cu energie mare.
Forța necesară pentru a provoca aceste tipuri de fracturi înseamnă că pacienții vor suferi adesea leziuni suplimentare. Unele leziuni ar putea pune viața în pericol.
Conform Academiei Americane de Chirurgie Ortopedică, există o rată de 40 până la 70% a traumelor asociate în alte părți ale corpului.
Medicii vor trata imediat fracturile deschise de fibulă și vor căuta orice alte leziuni. Se vor administra antibiotice pentru a preveni infecția. De asemenea, se va face un vaccin antitetanos, dacă este necesar.
Rana va fi curățată temeinic, examinată, stabilizată și apoi acoperită pentru a se putea vindeca. O reducere deschisă și o fixare internă cu placă și șuruburi pot fi necesare pentru a stabiliza fractura. Dacă oasele nu se unesc, poate fi necesară o grefă osoasă pentru a promova vindecarea.
Fractură închisă (fractură simplă)
Într-o fractură închisă, osul este rupt, dar pielea rămâne intactă
Scopul tratării fracturilor închise este de a repune osul la locul său, de a controla durerea, de a acorda fracturii timp de vindecare, de a preveni complicațiile și de a restabili funcția normală. Tratamentul începe cu ridicarea piciorului. Se folosește gheață pentru a ameliora durerea și a reduce umflarea.
Dacă nu este necesară o intervenție chirurgicală, se folosesc cârje pentru mobilitate și se recomandă o orteză, un gips sau o gheată de mers în timpul vindecării. Odată ce zona s-a vindecat, persoanele pot întinde și întări articulațiile slăbite cu ajutorul unui kinetoterapeut.
Există două tipuri principale de intervenții chirurgicale, dacă un pacient le necesită:
Reducerea închisă implică realinierea osului înapoi la poziția sa inițială fără a fi nevoie de a face o incizie la locul fracturii.
Reducerea deschisă și fixarea internă realiniază osul fracturat la poziția sa inițială folosind materiale precum plăci, șuruburi și tije.
Glezna va fi plasată într-un gips sau într-o cizmă pentru fractură până la finalizarea procesului de vindecare.
Reabilitare și terapie fizică
După ce au purtat un gips sau o atelă timp de câteva săptămâni, majoritatea oamenilor constată că piciorul lor este slăbit și articulațiile rigide. Majoritatea pacienților vor necesita o recuperare fizică pentru a se asigura că piciorul lor își recapătă forța și flexibilitatea completă.
terapie fizică
Poate fi necesară o oarecare terapie fizică pentru a recăpăta forța completă a piciorului unei persoane.
Un kinetoterapeut va evalua fiecare persoană în mod individual pentru a determina cel mai bun plan de tratament. Terapeutul poate efectua mai multe măsurători pentru a evalua starea individului. Măsurătorile includ:
Amplitudine de mișcare
Rezistenţă
Evaluarea chirurgicală a țesutului cicatricial
Cum merge pacientul și cum susține greutatea
Durere
Kinetoterapia începe de obicei cu exerciții de întărire a gleznelor și de mobilitate. Odată ce pacientul este suficient de puternic pentru a pune greutate pe zona afectată, exercițiile de mers și pășire sunt frecvente. Echilibrul este o parte vitală a recâștigării capacității de a merge neasistat. Exercițiile cu placa oscilantă sunt o modalitate excelentă de a lucra la echilibru.
Multor oameni li se oferă exerciții pe care le pot face acasă pentru a ajuta în continuare procesul de vindecare.
Recuperare pe termen lung
Tratamentul adecvat și reabilitarea supravegheate de un medic cresc șansele ca persoana să își recapete forța și mobilitatea completă. Pentru a preveni fracturile de fibulă în viitor, persoanele care participă la sporturi cu risc ridicat ar trebui să poarte echipamentul de siguranță adecvat.
Oamenii își pot reduce riscul de fracturi prin:
Purtarea încălțămintei adecvate
Urmarea unei diete bogate în alimente bogate în calciu, cum ar fi laptele, iaurtul și brânza, pentru a ajuta la întărirea oaselor
Efectuarea de exerciții cu ridicare de greutăți pentru a ajuta la întărirea oaselor
Posibile complicații
Fibulele fracturate se vindecă de obicei fără alte probleme, dar sunt posibile următoarele complicații:
Artrita degenerativă sau traumatică
Deformare anormală sau dizabilitate permanentă a gleznei
Durere pe termen lung
Leziuni permanente ale nervilor și vaselor de sânge din jurul articulației gleznei
Acumulare anormală de presiune în mușchii din jurul gleznei
Umflarea cronică a extremităților
Majoritatea fracturilor de fibulă nu au complicații grave. În câteva săptămâni până la câteva luni, majoritatea pacienților se recuperează complet și își pot continua activitățile normale.
Data publicării: 31 august 2017