Osul se vindecă prin producerea de cartilaj care astupă temporar gaura creată de ruptură. Acesta este apoi înlocuit cu os nou.
O căzătură, urmată de o pocnitură - mulți oameni sunt familiarizați cu acest lucru. Fracturile oaselor sunt dureroase, dar majoritatea se vindecă foarte bine. Secretul constă în celulele stem și în capacitatea naturală a oaselor de a se reînnoi.
Mulți oameni consideră oasele ca fiind solide, rigide și structurale. Oasele sunt, desigur, esențiale pentru menținerea corpului nostru în poziție verticală, dar sunt și un organ extrem de dinamic și activ.
Osul vechi este înlocuit constant cu os nou, într-o interacțiune fină a celulelor prezente. Acest mecanism de întreținere zilnică este util atunci când ne confruntăm cu un os rupt.
Permite celulelor stem să producă mai întâi cartilaj și apoi să creeze os nou pentru a vindeca ruptura, toate acestea fiind facilitate de o secvență fin reglată de evenimente.
Sângele este pe primul loc
În fiecare an, în Statele Unite au loc aproximativ 15 milioane de fracturi, care este termenul tehnic pentru oase rupte.
Reacția imediată la o fractură este sângerarea din vasele de sânge împrăștiate în oasele noastre.
Sângele coagulat se acumulează în jurul fracturii osoase. Aceasta se numește hematom și conține o rețea de proteine care oferă un dop temporar pentru a umple golul creat de ruptură.
Sistemul imunitar intră acum în acțiune pentru a orchestra inflamația, care este o parte esențială a vindecării.
Celulele stem din țesuturile înconjurătoare, măduva osoasă și sânge răspund la apelul sistemului imunitar și migrează către fractură. Aceste celule pornesc două căi diferite care permit vindecarea osului: formarea osoasă și formarea cartilajului.
Cartilaj și os
Osul nou începe să se formeze în principal la marginile fracturii. Acest lucru se întâmplă în același mod în care se formează osul în timpul întreținerii normale, de zi cu zi.
Pentru a umple spațiul gol dintre capetele rupte, celulele produc cartilaj moale. Acest lucru poate părea surprinzător, dar este foarte similar cu ceea ce se întâmplă în timpul dezvoltării embrionare și când oasele copiilor cresc.
Formarea cartilajului, sau a calusului moale, atinge punctul culminant la aproximativ 8 zile după accidentare. Cu toate acestea, nu este o soluție permanentă, deoarece cartilajul nu este suficient de puternic pentru a rezista presiunilor la care sunt supuse oasele în viața de zi cu zi.
Calusul moale este înlocuit mai întâi cu un calus dur, asemănător osului. Acesta este destul de rezistent, dar tot nu este la fel de rezistent ca osul. La aproximativ 3-4 săptămâni după leziune, începe formarea de os nou matur. Acest lucru poate dura mult timp - de fapt, câțiva ani, în funcție de dimensiunea și locul fracturii.
Cu toate acestea, există cazuri în care vindecarea oaselor nu are succes, iar acestea cauzează probleme semnificative de sănătate.
Complicații
Fracturile care necesită un timp anormal de lung pentru vindecare sau cele care nu se reunesc deloc apar într-o rată de aproximativ 10%.
Totuși, un studiu a constatat că rata unor astfel de fracturi care nu se vindecă a fost mult mai mare la persoanele care fumează și la persoanele care fumau anterior. Oamenii de știință cred că acest lucru se poate datora faptului că creșterea vaselor de sânge din osul în curs de vindecare este întârziată la fumători.
Fracturile care nu se vindecă sunt deosebit de problematice în zonele care suportă o sarcină mare, cum ar fi tibia. În astfel de cazuri, este adesea necesară o operație pentru a repara breșa care nu se vindecă.
Chirurgii ortopedici pot folosi fie os din altă parte a corpului, os prelevat de la un donator, fie materiale sintetice, cum ar fi osul imprimat 3D, pentru a umple gaura.
Însă, în majoritatea cazurilor, osul își folosește remarcabila capacitate de regenerare. Aceasta înseamnă că noul os care umple fractura seamănă foarte mult cu osul de dinaintea leziunii, fără nicio urmă de cicatrice.
Data publicării: 31 august 2017